stare de insatisfacție a unei persoane față de propria condiție și care tinde să-și făurească o personalitate fictivă, ideală, corespunzătoare cu aspirațiile sale. Et.: fr. bovarysme. Termenul a fost introdus in circulație de Jules de Gautier, cu referire la Emma Bovary, eroina titulară a romanului Madame Bovary (1857) scris de prozatorul francez Gustave Flaubert (1821-1880). Emma Bovary este căsătorită cu un medic de țară în provincia Normandia. Aspirând spre o viață mai romantică și mai sofisticată ea este atrasă în vâltoarea unei aventuri amoroase. Când Leon, al doilea iubit al ei, o părăsește, romantismul comun al eroinei se spulberă în fața mediocrității vieții și a bărbaților, ajungând în cele din urmă la decădere morală și la un sfârșit tragic: sinuciderea.

(Octavian Laiu-Despău, Dicționar de eponime, Editura Eurostampa)